Home >> Revista >> Blogul lui Florentin >> Cu ochii-n soare

Cu ochii-n soare

  Vreme torida de august, mai precis 11 august `99, cu soare arzator si doar cativa nori albi, pufosi. Dimineata fusese chiar racoare bine. La cinci jumate ajunsesem cu George (pe vremea aia nu-i dadusem porecla „Fitofag”) la Tancabesti, pe balta din spate si am gasit lejer un loc bun, pentru ca era miercuri si nu multi veneau in cursul saptamanii iar cine avea concediu era plecat departe de capitala. Noi ne mai fofilam cateodata de la studioul video unde lucram si prindeam zile mai putin aglomerate. Fusesem si in sambata anterioara, cand Georgica reusise sa ma umple de invidie cu un crap de sapte kg. Firesc deci sa imi doresc revansa cat mai repede. In paranteza fie spus, recunosc ca mi-a dat clasa mai mereu in anii aceia. Prepara un amestec de mamaliga cu grau si alte mosmoande numai de el stiute, cu care rupea crapii, tenii si novacii. Pe atunci nu se pescuia cu boilies. Porumbul, patratica de mamaliga, cocolosul, pufuletii, ramele si viermusii erau momelile folosite. Le aveam pe toate la noi si in zorii care luminau din ce in ce mai intens oglinda neclintita a lacului, ne-am desfasurat sculele, cu incredere ca ziua va fi mai productiva decat la partida anterioara. Lacul din spate al Tancabestiului arata superb atunci, era virgin, plin de plauri, fara pontoane, fara drumuri amenajate. Daca te prindea ploaia trebuia sa te grabesti spre iesire. Parca era mai bine asa. Cu toate ca locurile erau mai mereu ocupate, nu se pescuia atat de intens. Erau si mult mai putine. De regula, noaptea era interzis accesul si dupa ora sase nu mai indrazneai sa te afli prin zona, din cauza unei haite de caini lupi, care isi luau rolul de paznici de noapte ai lacului.

  Lansetele erau aruncate, cate patru de fiecare si dupa plescaiala matinala a pestilor pe intreaga suprafata a lacului, ne vedeam, increzatori, cu juvelnicele pline la plecare. Orele insa au inceput sa treaca si lansetele au ramas in continuare nemiscate, in ciuda incercarilor noastre de a le schimba locul, nada sau momeala. Ziua se anuntase torida, in ton cu celelalte de pana atunci. Ne-am fi dorit nori mai multi, sa scapam macar de arsita dar pe de alta parte, nu atunci, pentru ca in acea zi urma sa aiba loc o eclipsa totala de soare, prima pe care aveam ocazia sa o vedem si ne doream vizibilitate maxima.

  De la o vreme, ne-am hotarat sa scoatem cate o lanseta si sa o inlocuim cu undita, macar sa simtim miros de peste. Pe atunci erau platici frumoase, carasi dolofani, rosioare si obleti din belsug. De asemenea gaseai usor raci si scoici uriase din a caror carapace ne improvizam scrumiere iar carnea era nada perfecta pentru somn.  In urmatoarele doua ore, pana pe la unu, aveam deja cativa carasi si platici si parca mai uitasem de amorteala lansetelor. Apoi cerul a inceput treptat sa se innoreze si o panza cenusie, fragmentata din loc in loc, a acoperit soarele, facandu-ne sa avem indoieli in privinta vizibilitatii eclipsei, care urma sa aiba loc la 14.07 si avea sa dureze aproximativ trei minute. Nu aveam ce face, decat sa speram ca vom prinde o gaura in nori in timpul fazei maxime, macar pentru o poza.

  S-a mai scurs aproape o ora. Lansetele nemiscate in continuare. ???????????Cu vreo zece minute inainte de eclipsa, vantul a inceput sa increteasca usor suprafata apei si apoi sa bata simtitor. Renuntasem deja la undite, asa ca nu ne-a deranjat, dimpotriva, parca alerga mai tare norii pe cer, ceea ce ne oferea o vizibilitate mai buna. Ne-am pregatit aparatele de fotografiat si celebrii ochelari de eclipsa din carton, care se comercializau la toate colturile si am asteptat curiosi sa inceapa spectacolul astral.

  In acel moment o bambina a sarit si varful lansetei a inceput sa zbarnaie in sus si-n jos. Am aruncat ochelarii si am intepat brusc. Dupa un drill scurt, aduc la mal un caras de toata frumusetea dar nu apuc sa-l bag in juvelnic si a doua lanseta repeta figura. Pana sa las jos carasul si sa fac un pas, si a treia bambina semnalizeaza o captura. Ridic ambele lansete si intep, dupa care il rog pe George, care radea copios, sa ma ajute cu una. Preia comanda si cu amandoi in drill, incepe eclipsa. Apucam sa aruncam cate un ochi in sus dar nu mult, pentru ca una din lansetele lui George smuceste violent si mulineta caraie eliberand fir. Imi paseaza inapoi lanseta si se arunca pe-a lui, in lupta cu pestele. Eu dadeam la rama, el la patratica, asa ca firesc, intrase un crap. Cu chiu, cu vai am reusit sa scot ceilalti doi carasi, sa-i bag pe toti in juvelnic si sa iau minciogul ca sa-l ajut si pe el. Sesizasem de la o vreme ca se intunecase ca spre inserare dar nu era la fel, era o lumina palida, bolnava, ceva nefiresc. Atunci am apucat sa ne mai aruncam o privire spre eclipsa dar fara ochelari zaream dificil fenomenul.

  5,3kg, atat a avut crapul lui Georgica. Ne-a dat sperante si am aruncat din nou lansetele, cu incredere. Degeaba. Pana la plecare au ramas neatinse. eclipsa-cer_c33df12f51Eclipsa am ratat-o, adica nu am urmarit-o asa cum ne-am propus, stand pe scaune, cu ochelari, vazand si facand poze de la inceput pana la sfarsit. De-abia putem spune ca am trait momentul. Trei carasi si un crap ne-au distras atentia, insa am putut remarca un fenomen care le-au scapat altora. Pestii si-au schimbat brusc comportamentul pe durata eclipsei. Nu stiu daca vantul provocat de eclipsa (dupa explicatia meteorologilor), alinierea pamant-luna-soare, lumina scazuta din momentele acelea sau combinatia tuturor acestor factori a fost cauza, cert este ca s-a intamplat si a avut legatura in mod clar cu eclipsa de soare.

semnatura

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*