( era prima data ca auzeam de acest efect) de aici pana la aflarea ca toate alimentele au un indice glicemic numit IG nu a fost decat un pas cautand repede un tabel constat cu mare surprindere ca siropul de porumb ,glucoza ,zaharul invertit , miereade albina sunt toate cu absortie rapida in singe si sunt numite glucide (carbohidrati) cu absortie rapida ca sa inteleaga toata lumea cum e cu indicele glicemic citez din articol"povestea lor incepe in 1981 cand un medic american a inceput sa studieze modul in care alimentele bogate in carbohidrati modifica nivelul zaharului din singe a bolnavilor de diabet .Ce a descoperit a socat lumea stiintifica a momentului: alimentele cu amidon in ele ridicau nivelul zaharului ,uneori chiar la nivele dramatice ,in timp ce altele ce contineau zaharuri aveau efect insignifiant.Pe baza cercetarilor lui a dezvoltat o scala numita indice glicemic ,ce pur si simplu organiza alimentele pe baza efectului avut de ele asupra nivelului de zahar din singe .Indicele glicemic poate lua valori de la 0la 100,glucoza fiind punctul maxim de referinta iar celelalte au fost comparate cu ea .indicele glicemic sustine ca alimentele ce au nivel scazut al lui eliberreaza energia treptat in organism si senzatia de saturatie persista in contrast cu cele cu IG mare care produc energie de durata scurta datrorita ridicarii nivelului zaharului din singe . Dupa un astfel de sprint in organism se instaleaza o stare de oboseala si apare iar dorinta de a mai lua o gustare ,energia nefiind suficienta pentru un efort de durata " incheiat citatul si asa bietul viitor gurmand intra intr-un "perpetum mobile " int-un cerc vicios numit DEPENDENTA.Acest lucru la copii si animale s-a demonstrat ca se instaleaza foarte rapid dupa numai 1-2 gustari ,siropul de porumb mai are si o alta caracteristica ciudata ca blocheaza la nivarul creierului senzatia de saturatie mult mai tirziu ca si zaharul si mierrea senzatie care la cele doua se instaleaza destul de rapid de aici se si explica ca in SUA se foloseste in cantitati mari in sucuri,prajituri ,dulciuri etc . Folosirea zaharului cub in dresajul animaleror este iarasi un exemplu , maltroza este un carbohidrat cu absortie rapida care se gaseste in abundenta in cerealele incoltite , poate nu odata ati vazut ca pe o anumita apa intr-o barca stau cereale 2-3 zile la inmuiat si in momentul cand sunt aruncate in apa fierbe apa de peste in jur iar boiliesul nostru super finisat sta in apa fara sa prezinte interes .Experimentele pe animale au aratat ca din 100 de subiecti 95 au preferat sa bea apa dulce decat sa consume droguri .Sunt convins ca in urmatori ani boiliesurile vor suferi modificari ,daca in ani 80-90 erau la moda bilele HNV treptat vom ajunge la bile in care importanta proteinei va fi neglijata si se va pune accent pe inroducerea de carbohidrati cu absortie rapida ,un lucru nu trebuie uitat ca crapul va fi intodeauna acoperit cu apa va fi la fel de fricos si de sensibil la vibratii ,galagie ,schimbari bruste de temperatura si presiune atmosferica ca si acum si droogarea lui cu carbohidrati nu e ca si cum ar fi drogat cu stuperfiante si nu va fi indiferent la aceste aspecte.Va ramane de vazut cum va gestiona informatia fiecare pentu a fi in pas cerintele crapului.Pentu verificarea informatiilor si obtinerea mai multor detalii cautati cu google ,articolul "indice glicemic" si "zaharul un drog care creaza dependenta ".
..fire lntinse,si la mai multe articole..
numele este aiurea pus.. este un sirop de zaharuri (fructoza, dextroza..... ce gasesti mai ieftin) , solutia este in mana femeilor frate 
, binenteles celor care le place sa stea prin bucatarie sa faca dulciuri copiilor sau barbatului,,,,, uite ca sa te lamuresc .... si sa nu stric afacerile unora ,(transparenta ...pana aici) iti dau un indiciu...(ce atata secret cu laptele asta de porumb.... zici ca dai viagra la pesti, Domnul Florentin Iuga avea dreptate ... pe cat este de simplu de facut ....... nu merita osteneala numa la cantitati mari.... uite indiciul ,,, mai multe nu pot......CENZURAT 
) sper sa te luminezi singur ... 
.
