Organizatia

    Daca in anii trecuti se vorbea pe la colturi de tot felul de manarii care tineau mai mult de desfasurarea si organizarea Campionatului National de pescuit la crap, evident pentru a da un ajutor echipelor care "trebuiau" sa se califice pentru Campionatul Mondial, latura materiala ramanand ascunsa privirii pescarilor, iata ca de anul trecut a inceput sa se vorbeasca deschis deja despre frauda. Mai pe romaneste de furt si inselatorie. Pentru ca nu poate fi calificata altfel falsificarea de facturi sau deturnarea unor fonduri in alte scopuri decat cele carora au fost destinate.

   O gasca de prozeliti condusi si influentati de una-doua minti malefice, cu comportament si limbaj agresiv suburban, au facut si inca mai fac jocurile sub obladuirea unor organizatii si le numesc clar APCR si AGVPS, care si-au pus la bataie puterea, renumele si influenta pentru a mentine o stare de fapt convenabila unui grup restrans de indivizi. Atat de restrans, incat au inceput sa-si traga unul altuia presul de sub picioare. Cu ocazia aceasta apare si mizeria de sub pres. Alti bani deturnati de la scopurile firesti, sponsorizari cu destinatii "speciale", prime absurde de neperformanta, voturi care nu au nimic comun cu sistemul democratic, toate coordonate de aceleasi minti bolnave carora simbolul unchiului Sam li s-a amprentat ca un tatuaj pe retina.
   Sistemul lucreaza dupa principiul "daca nu esti cu noi, nu trebuie sa mai fi deloc". Adica si opozitia e prea mult si nu poate fi tolerata, nu e loc de asa ceva.

   Pentru genul asta de lucratura nu exista scrupule. Se apeleaza la cele mai marsave mijloace, de la presiuni la locul de munca pana la telefoane anonime adresate sotiilor.

    Da, ati citit bine, amenintare si santaj, atat de directe incat daca nu ar avea un scop aparent ridicol, ar face in mod absolut obiectul unor anchete de natura penala.

   Totusi, analizand mai profund fenomenul, realizam ca scopul nu e deloc ridicol, minor, ci este vorba despre obtinerea unor sume considerabile de bani, atat din taxe si cotizatii cat, mai ales din sponsorizari gestionate mai mult sau mai putin vizibil. Unele facturate legal, care genereaza comisioane, altele pe intelegeri verbale sau miute scrise de mana care nu se vor regasi niciodata in evidente contabile. Toata aceasta stare de fapt a atras dupa sine si haosul organizatoric. E firesc ca atunci cand ai interesul sa se desfasoare intr-un anumit fel o asemenea competitie, sa nu mai conteze nimic decat acest scop.
   Ce zic pescarii? Unii se manifesta in spatiul virtual, doar acolo, altii, prinsi de febra pregatirilor si nerabdatori sa-si incerce din nou sansele pe balta (ce naivi!), pierd din vedere jocurile de culise si se aliniaza cuminti la taiere. Culmea, mai si platesc pentru propriul sacrificiu. Mai e o categorie, a celor mereu atenti si vocali, in general o mana de presedinti de cluburi, opozanti vesnic huliti de gasca delatoare, spurcati si manjiti cu cele mai abjecte invective. Acestia sunt atat de erodati de contra permanenta pe care o au de cativa ani buni, cu o imagine atat de sifonata si cu credibilitatea stirbita, incat aproape ajung sa accepte anumite compromisuri. Mai e in fine o ultima categorie, a celor care se retrag din cloaca. Prefera sa nu mai participe la niciun campionat intern decat sa mai fie partasi la marea golaneala. Unii raman pe tusa in expectativa, altii isi cauta alte orizonturi. Asta e starea de fapt actuala, astea sunt vestile si informatiile de care abunda forumurile, care se disputa venal in sedinte pseudodemocratice sau care se spun soptit pe la colturi. E fireasca dorinta pescarilor de rand de a lasa in urma toate astea si a se confrunta pe pistele de concurs, motiv pentru care numara zilele ramase rugandu-se sa se incheie mai repede scandalul, dispusi fiind sa stearga din nou totul cu buretele. Din nou o spun cu regret, sunt naivi. Istoria se repeta de la un an la altul, din ce in ce mai sfidator la adresa lor, cu amploare din ce in ce mai mare, cu aceiasi actori in acelesi roluri, cu rezultate competitionale din ce in ce mai proaste.

1. Unde am ajuns?
2. Cum ne pozitionam?
3. Ce avem de facut?
4. Cat ne vom implica personal?
   Iata patru intrebari la care va trebui sa-si dea fiecare propriul raspuns. Apoi nu ar fi rau daca si l-ar asuma public, daca l-ar folosi ca instrument de actiune si daca ar iesi din starea de pasivitate cocarjata mioritic, indiferent daca este implicat mai mult sau mai putin in fenomen, daca are mai multa sau mai putina experienta, daca e tanar ori mai varstnic. Daca iubesc si practica acest sport, au drepturi egale si trebuie sa lupte pentru asezarea lui in cadrul normalitatii.
   Eu pot incerca sa-mi schitez propriile-mi reflectii in baza intrebarilor de mai sus.
   Va invit la o dezbatere deschisa pe o tema aprinsa referitoare la organizare: Federatia Romana de Pescuit Sportiv.

 

                                                                                                

Adaugă comentariu

Va rugam sa pastrati decenta in comentarii !

Nume*

Actualizează

Trimite

Anulează