|
| Revista - Povestea mea | O mana de viermi, o “beldie’ din trestie de zahar, o galetusa, putin malai furat de la a batrana din casa, un colt de paine si o sticla de apa. Asa pot descrie copilaria mea intr-un minim de cuvinte care sa concentreze esenta multor ani petrecuti pe maulul apei. Nu putine au fost diminetile in care imparteam acel colt de paine cu ratele deranjate de prezenta mea in stufuri, cand aburii se ridicau din apa incet, in vremea lor, nestingheriti, aducand mireasma de stuf imbracat in roua limpede. Ce daca obletii sunt mai mici decat carasii? Sau rosioarele nervoase care plecau de cele mai multe ori cu montura? Nu a contat o secunda marimea. Din contra, am gandit ca e mult mai dificil sa pescuiesti la suprafata si intre ape decat pe fund, asteptand… |
| Revista - Povestea mea | Fiecaruia dintre cei care au copilarit pe malul unei ape, ii ramane puternica amprenta acelui rau sau balta in suflet. Mie-mi curge Muresul prin vene, cum imi place sa spun.
Povestea asta incepe cu o secventa de pe la sase ani, in micutul orasel Lipova la 30km de Arad. Bunicii, la care stateam majoritatea timpului, tocmai iesisera la pensie si in sfarsit aveam cu cine sa ma duc la Mures, pentru ca singur nu ieseam decat pana la coltul strazii la turnul pompierilor voluntari. In treacat fie spus, acolo aveam locul meu aparte. Toti ma cunosteau si ma iubeau, eram intr-un fel mascota lor iar seful, batranul croitor Vuculescu, era si unul dintre cei mai buni pescari de mreana din cati am intalnit. |
|
|
|
Revista 
