Zise crapu’ , la oblete :
 “Du-teeeeee , tute-as in ureche…! “
 Obletele , cam sfios,
 Languros, nu ranchiunos,
 Ii raspunse , ca mai jos…
Bey , crapule , neam solzos
 Nu te da asa scortos..!
 Io sunt peste far’ de frica,
 Chiar daca a mea e mica…
 Iar in mediu meu lacustru ,
 Oricand , poci sa-i dau un lustru!
Tu , ca ai dorsala mare,
 Din minciog , nu ai scapare…
 Pe cand io , ca-s mladios,
 Ies prin ochiul cel atzos…
 Sprinten ca un licurici, 
La limanuri , ajung ..brici !
Prin apa , mai ai si plozi,
 Care-s goi si far’ de solzi…
 Ai mei ,toti lucesc in soare,
 Ca-n livada roditoare…
 Limpezi la inotatoare ,
 Nici la icra nu ii doare…
Si tu-notzi , ca apucatu’,
 Nu latent, ca subsemnatu’ …
 Mai faci larma , starnesti val
 Esti ”citit ” , chiar de pe mal…
Toata ziua (noaptea) vrei porumb,
 Mananci lacom , esti talamb..
 In schimb, io sunt printisor,
 Servesc numa’ …viermisor…
Far de noi ciorba-i o moare,
 N-are gust sfant , da licoare…
In tigaie , de ajung,
 Nu sfarsesc , ca un natang….
 Sunt cu totul rumenit,
 Nu ca tine , razbelit…
 Stiu, ca –ti starnii patima ,
De ciuda … si lacrima… 
 Deci , repet , ca sa se stie :
 Liniste , la ...galerie! 
