Puneti-va pofta’n cui !

Lasand la o parte tot ceea ce incerc de ani buni sa fac pentru educarea pescarilor in spiritul practicarii acestui hobby ca sport in sistem prinde si elibereaza (catch and release), respectand atat partenerul necuvantator dar si dreptul generatiilor viitoare de a gusta placerea pescuitului, am sa va aduc un poate nu ultim dar puternic argument in favoarea eliberarii crapului.

ESTE SANATOS SA MANCAM CRAP?

bigg_crap  Dupa ce privesti aceasta poza cu recordul mondial la crap oglinda, te-ai putea intreba „ce om in toate mintile ar vrea sa manance un asemenea peste scarbos si urat?” Raspunsul este – o multime de oameni si nu doar muritori de foame. Pe mapamond in general, crapul si variantele lui nu se consuma, in multe tari fiind declarat daunator si tratat ca atare dar in unele zone Europene este considerat o delicatesa. In Austria de exemplu, crapul este crescut in bazine mici cu apa curata si servit ca fel principal la sarbatori traditionale, cam la fel cum facem noi cu mielul de Pasti sau porcul de Craciun. Secretul insa al frazei de mai sus, este „bazine mici cu apa curata” si se refera la mediul in care traieste. Daca apa este curata, gustul crapului este ca al oricarui alt peste de apa dulce. La fel ca toti pestii, corpul lui filtreaza constant apa, pentru a-si extrage oxigenul. Asa cum plamanul uman absoarbe si retine poluantii din atmosfera prin respiratie, carnea si organele pestelui retin si ce-i bun dar si ce-i rau in apa. Carnea crapului va avea, dincolo de mirosul tipic de peste si un alt miros sau gust care va reflecta cat de poluat a fost mediul in care a trait.
In general carnea de peste este considerata o sursa de hrana sanatoasa si atunci cand este corect preparata, asigura o dieta bogata in proteine si saraca in grasimi saturate. Multi doctori recomanda ca foarte util consumul saptamanal de peste pentru a preveni bolile de inima. Aproape orice tip de peste este benefic pentru a inlocui o sursa de proteina bogata in grasimi din alimentatie. Exista insa si riscuri legate de consumul pestelui, in special atunci cand acesta provine din ape (lacuri, rauri, canale) care sunt contaminate cu scurgeri reziduale nefiltrate, deversari industriale si alte tipuri de poluanti sau toxine.

alt      alt

     Agentia pentru Protectia Mediului ar trebui sa faca periodic monitorizari ale cursurilor de apa si supravegheri ale populatiilor de pesti, pentru a determina gradul de risc pentru om atat din partea apei, cat si a pestilor. Unele toxine descoperite in apa si in tesuturile anumitor pesti sunt cunoscute ca putand dezvolta tumori canceroase. Riscul aparitiei unei forme de cancer in urma consumului de peste contaminat nu poate fi apreciat cu certitudine. Afectiunile de acest gen si-asa ating un procent de 15-20% din populatie pana la varsta de 70 de ani si sunt cauzate in special de fumat, dieta si factori de risc ereditar. Expunerea suplimentara, prin consum de peste contaminat, poate creste acest procent si o preventie in acest caz este binevenita.

    Speciile de pesti difera prin hrana, habitat, rata de crestere si fiziologie, asa ca tipuri diferite de pesti au rate diferite de acumulare a agentilor poluanti. Efectele pe termen lung asupra persoanele expuse la acesti agenti, nu au fost inca pe deplin stabilite de expertii in sanatate.alt

Mercurul spre exemplu, este depus in proteine in toate tesuturile pestelui, inclusiv in muschi. Nu exista nicio metoda de preparare sau curatare a pestelui care sa scada concentratia de mercur din carne. Bifenil Policroruratii (PCB), sunt poate cei mai raspanditi agenti poluanti din natura, existenti in foarte multe sectoare industriale, in special in tarile mai putin avansate din punct de vedere al protectiei mediului. Pestii absorb PCB-urile din apa, sedimente suspendate si hrana. Acestea se concentreaza in grasimea pestilor, in special a celor care au multa grasime, printre care pe primul loc sunt crapul si somnul.

Pestii mari, batrani si cei care se hranesc cu peste, acumuleaza mai multe elemente contaminate decat pestii mai tineri, mai mici, care au consumat mai putina hrana contaminata.
    Alaturi de somn si alti pesti bentonici, crapul este principalul „aspirator” al fundului apei, insemnand ca scormoneste fundul arealului sau (canal, balta, rau), in cautarea vietatilor care se afla acolo sau care incearca sa se ascunda printre ierburi si alge. Asta il face pe crap foarte vulnerabil la a inghiti agenti poluanti ca toxine (pesticide, PCB-uri) si metale grele (mercur, plumb) care se depun pe fund si astfel, din cauza modului de hranire, devine unul dintre cei mai riscanti pesti pentru om, in ceea ce priveste consumul.

alt

      Inmultindu-se usor, avand putini dusmani naturali si durata mai mare de viata decat multe alte specii, nu e neobisnuit sa gasim exemplare in varsta de 10-15 ani si greutatati de 15-20 de kg. Un astfel de crap acumuleaza pe parcursul vietii o cantitate importanta de agenti poluanti, motiv pentru care in multe tari exista o avertizare speciala in ceea ce priveste exemplarele mari, din numeroase zone de pescuit.

 

 CINE ESTE CEL MAI EXPUS LA RISCURI?

    Deoarece consumul de crap contaminat, in timp poate avea efecte daunatoare, sfatul este sa fie limitat consumul acestei specii, preferandu-se exemplare mai tinere, de talie mai mica (de maxim 3-4 ani). Pe parcursul vietii, toxinele si metalele grele se acumuleaza si in corpul nostru. Mercurul se elimina foarte greu, in timp indelungat si poate afecta grav sanatatea.
Primii afectati sunt pescarii consumatori de asemenea specii de peste, apoi femeile insarcinate si copiii. Ei reprezinta categoriile susceptibile de a avea o rata de acumulare mai mare a agentilor poluanti.
Daca va place pestele pe care il aduceti acasa de la partidele obisnuite de pescuit, recomandarea este sa faceti pauze de minim 2 luni intre mesele cu acest tip de peste, perioada necesara organismului pentru a elimina toxinele, in special pesticidele care polueaza cel mai des baltile prin spalarea de catre ploi a campurilor tratate din jur, dar cel mai bine, consumati de preferinta specii pelagice care traiesc si se hranesc in masa apei sau planctonofagi  (chinezesc, novac, etc.).
S-ar putea ca unii sa fie tentati de vorba aia ca… „bunicii nostri au mancat toata viata crap si au trait pana la 100 de ani”. Asa e dar nici poluarea nu era atat de mare, nici numarul imbolnavirilor nu era ata de frecvent ca azi. Nu sunt un demagog, nu va spun sa nu mai veniti cu niciun peste acasa dar va recomand din suflet, daca aveti priceperea si norocul sa prindeti un crap mare, bucurati-va, faceti-i o poza si dati-i drumul. Veti avea si un mic beneficiu fizic si o uriasa satisfactie sufleteasca… si… poate, cine stie… chiar o a doua sansa.

 alt

Autor

Articolul precedent
Articolul următor

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.


Populare acum