Strunghilul (Gobius Melanostomus, fam. Gobiidae) este cel mai numeros guvid din apele noastre marine si salmastre, putand fi gasit chiar si in apele dulci. In afara de Marea Neagra si limanurile sale, mai traieste si in marile Azov, Caspica si Marmara. Dezvoltarea sa obisnuita este de 15-25 cm ( 70-100gr). Are corpul mai gros in partea anterioara, botul scurt, obtuz, fruntea bombata, capul, gatul, abdomenul si bazele inotatoarelor pectorale cu solzi cicloizi; o membrana uneste aproape total radiile superioare ale inotatoarelor pectorale.
Hrana sa se compune din moluste, garizi, crabi, insecte, rame si pestisori (aterina si alevini ai altor pesti). Poeseda o carne gustoasa si unanim pretuita de pescari. Fiind specia de guvizi cea mai numeroasa, este pescuita cu taliane si navoade anual in zonele de tarm, cifra de recoltare fiind foarte mare.
Pescuitul sportiv se poate realiza cu undita, lanseta si volta; cand de aflam pe mal, iar fundul apei din zona este dificil (pietre, lespezi, resturi din materiale de constructie, vegetatie deasa,etc..) vom folosi doar un singur carlig, dar daca fundul nisipos sau cu pietris, putem folosi doua carlige. Momelile pentru strunghil pot fi: carnea de scoica, garizi, rame de mare (Nereis), rame rosii de balegar sau de gradina, rame negre (serpesti), bucati din organe de vita sau chiar bucati din alti guvizi. Scoica este o delicatesa pentru strunghil, dar are marele neajuns ca se desprinde usor de pe carlig (scoica neagra); garidul (fara cap) este mai rodnic la pescuit, insa nu se gaseste prea usor, iar pentru colectarea sa dintre ierburi trebuie sa avem neaparat un minciog cu fileu des; bucatele din rame nerge sunt foarte rezistente pe carlig si dau rezultate sigure, indeosebi in largul marii unde pestii sunt mai mari, iar hrana este mai putina fata de nevoile de hranire ale pestilor. Intrucat guvizii sunt pesti lacomi, cu gura larga, vom folosi carlige marime nr. 3-1, cu tija lunga, pentru a putea sa le extragem mai usor din gatul pestilor capturati.
