Calcanul

Calcanul (Scopthalmus Maeoticus, fam. Pleuronectiforme) traieste in Marea Neagra si Marea Azov, pana la adancimi de 90 -100m. Lungimea sa obisnuita este in jur de  60cm (7kg), iar cea de exceptie 1m (circa 10kg). Este un peste marin plat, de forma romboidala, corpul fiind acoperit de butoni ososi cu tepi si solzi rudimentari. Gura se afla in pozitie inferioara, oblica, cu dinti asezati pe mai multe randuri, iar buzele sunt subtiri cu prelungiri tegumentare. Ochii sunt grupati pe partea stanga a capului. Inotatoarea dorsala si anala sunt franjurate si incadreaza pestele de la gat pana la peduncul, care este foarte scurt; caudala este rotunjita, pectoralele sunt situate cate una pe fiecare latura corporala, ventralele se afla insa mult impinse inainte. Culoarea generala este asemanatoare mediului: nisipie cu pete cenusii-galbui, partea de dedesubt fiind alba.

calcanulCalcanul are de la nastere si pana la maturizare o evolutie specifica. Atfel din icre depuse in largul apelor marine ies alevini care la inceput sunt ca toti pestii, adica simetrici cu dorsala in sus si inot normal. Curand ei incep sa inoate pe o latura, care ulterior devine partea inferioara, ochiul trecand si el in partea spre care se inclina corpul. Din zona superioara (planctonica) unde se nasc si traiesc la inceput, treptat puietul devine asimetric si coboara spre fundul marin. Fata superioara a calcanului capata butoni teposi mai mari, iar cea inferioara mai rudimentara si fara tepi. Calcanii tineri se hranesc cu moluste, garizi, crabi, pui de pesti, iar cei maturi cu o sumedenie de pesti, cum ar fi guvizi, bacaliari, stavrizi, scrumbii, etc.. Carnea de calcan este grasa si foarte gustoasa, consumandu-se sub forma fiarta sau prajita; trebuie insa folosita sau congelata la scurt timp de la prinderea pestelui, deoarece se altereaza repede.

Pescuitul industrial al calcanului se realizeaza cu plase si paragate, in lunile martie-iunie. Pescuitul sportiv se practica cel mai rodnic din barca cu ajutorul lansetei sau petactarului, folosind drept momeala un pestisor marin (hamsie, aterina, guvid, sprot). Avand in vedere forma calcanului – plata – si obiceiul sau de a-si curba (balansa) corpul intr-o parte si alta cand este tras spre suprafata, precum si greutatea sa sporita fata de pestii majoritari (guvizi, stavrizi, macrou, etc..) monturile trebuie sa fie mai solide: grosimea firului de circa 0.50mm, cea a strunelor de circa 0.40mm, carligele marine nr. 2/0, 3/0 bineanteles cu tija lunga si inoxidabile. Folosirea unui minciog cu gura larga sau a unei gafe se impune de la sine, altfel saltarea unei capturi mai insemnate (de peste 5kg) poate deveni aproape imposibila, mai ales daca nu suntem ajutati de un alt pescar.

czm

Autor

Articolul precedent
Articolul următor

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.


Populare acum