Deseori primesc de la pescari, diverse retete concepute dupa cum crede fiecare ca si-ar putea incepe “cariera” in productia home made de boiliesuri, cu rugamintea de a le spune daca sunt corecte sau de a-mi da cu parerea asupra calitatii acestora. Unele nu sunt retete propriuzise, ci doar liste de ingrediente fara gramaje sau proportii, asa ca imi este cu atat mai greu sa ma pronunt. Cu scuzele de rigoare tuturor celor carora nu le-am raspuns, voi incerca sa continui incursiunea in tainele manufacturarii de boiliesuri, abordand cateva aspecte care sa va usureze alegerea.
Dupa incercari mai mult sau mai putin reusite, cu ingrediente din piata, alimentara si pet-shop-uri, multi abandoneaza tatonarile si apeleaza la mixuri gata facute, mergand pe recomandarile producatorilor in completarea compozitiei cu partea lichida, rezervandu-si doar actiunea rularii propriu-zise. Totusi, cei care insista sa-si compuna propriul mix, trebuie sa tina cont de cateva aspecte de baza.
1. Echilibrul compozitiei
Mixurile sunt, in sensul general acceptat, de doua feluri: fishmeal si birdfood
Cele de tip fishmeal au un continut bogat in proteina de origine animala, fie ca vorbim de fainuri diferite de peste si crustacee, fie de extrase sau fainuri din ficat, sange, larve, rame, ou, etc. Si partea lichida poate avea un aport de uleiuri de peste sau compusi lichizi de natura animala. La modul general, intr-un fismeal, fainurile de peste au atat un rol de ingrediente de volum, mergand pana la 30-40% din componenta mixului, cat si de atractant, in special cele cu raspandire rapida, predigerate, asa-zisele fainuri solubile. Compozitiile pot fi variate. De obicei, intr-un mix de calitate se vor regasi cel putin 2-3 feluri de fainuri de peste de tip LT (prelucrate la temperatura scazuta) si in cantitate mai mica, 1-2 tipuri de extrase predigerate sau pudre nutritive cu atractie puternica. Restul componentelor din mix pana la 100%, il reprezinta ingrediente de volum de natura cerealiera/vegetala si diverse alte componente si extrase cu rol de atractie: ex. betaina, glm, pudra din alge (kelp powder), etc.; potentiatori de gust (glutamat monosodic, sare, drojdii, etc.); scoica pisata, coaja de ou sau nisip pentru un plus de greutate si/sau indulcitori. Acest tip de mixuri sunt folosite cu succes mai mare cand apa depaseste temperatura de 14-15 grade, deoarece sunt mai greu digerabile din cauza continului bogat in proteina animala. A nu se face confuzie cu gradul de atractie, care este la fel de mare in orice anotimp, fishmealul fiind preferat oricand dar gradul de satietate este atins rapid si apetitul diminuat pe o perioada mai lunga, cu alte cuvinte pestii se satura repede si dureaza mai mult pana vor incepe din nou sa se hraneasca. (vezi reteta)
Mixurile de tip birdfood, dimpotriva, au un continut bogat de produse si extrase de origine vegetala. Sunt dominate de ingredientele de volum (faina de porumb, soia, gris, CLO, amidon, TTX, etc.), combinatii de fainuri preparate (biscuiti macinati sau pesmet), seminte intregi si sfaramate, izolate proteice (soia, zer), etc. Pentru a spori insa valoarea unui birdfood, majoritatea producatorilor care se respecta adauga si un procent redus (5-10%) de fainuri de origine animala, de obicei pudre nutritive sau fainuri predigerate. Acest tip de mix este preferat in sezonul rece sau in general in cazul unui pescuit la crapi de talie mai mica si la cteno.
2. Mecanica
Raportul intre diverse fainuri si ingrediente, trebuie sa fie de asa natura incat sa se pastreze echilibrul tipului de mix dorit dar legarea pastei rezultate sa atinga cateva caracteristici esentiale pentru un boilies de calitate. In primul rand coca trebuie sa aiba consistenta plastelinei, sa se poata rula cu usurinta, adica sa nu fie nici prea lipicioasa, nici sa nu se sfarame. Boiliesurile, fie ca vor fi fierte sau uscate (asazis solubile), trebuie sa-si pastreze elasticitatea un timp rezonabil, cat sa ne putem folosi de ele cu succes minim 1-2 luni, bineinteles tinute in conditii optime de conservare si sa-si pastreze forma compacta in vederea folosirii, adica sa nu crape cand se usuca si sa nu se sparga in aruncare. Acest echilibru mecanic se poate obtine daca stim caracteristicile catorva elemente importante din compozitia oricarui mix.
Ingredientele de volum de natura vegetala sunt in general neutre in ceea ce priveste “priza”, legatura mixului. Faina de porumb, grisul, faina de soia, amidonul, au nevoie de un alt element liant. Ca produs vegetal, TTX-ul este de departe unul dintre cei mai buni lianti, tocmai datorita extragerii uleiului din porumb, turta rezultata fiind puternic hidroabsorbanta. Un alt liant, regasit in aproape toate tipurile de mix, cu foarte ridicata valoare proteica, este concentratul proteic din zer (WPC). Se adauga in raport de tipurile de ingrediente folosite. Cu cat acestea sunt mai uleioase, adica o proportie mare de fainuri de peste si soia, cu atat este nevoie de un procent mai mare de WPC. Aici nu exista o reteta, fiecare isi testeaza dozajul in functie de celelalte componente dar trebuie tinut cont de adaosul partii lichide care contine oua sau sirop de porumb, ambele avand de asemenea un rol liant suplimentar. De aceea recomand cateva teste cu doze mici de mix, pana la obtinerea echilibrului mecanic optim. Trebuie mentionat ca sunt foarte putine elemente in compozitia unui mix care sa impuna doze stricte si aceasta tine numai de mecanica, nu de influenta pe care ar putea sa o aiba asupra pestilor. De exemplu, un raport de 70% faina de peste este exagerat, la fel cum nejustificata ar fi o proportie de 50% de robin red. In legatura cu cele doua tipuri de liant mentionate, respectiv TTX si WPC, depasirea a 10-15% din volum va duce la o uscare mai accentuata a boiliesurilor, acestea devenind mai tari, chiar excesiv de tari.
In articolul de fata, am enumerat cateva din componentele principale ale celor doua tipuri de mixuri. Bineinteles ca producatorii pot inlocui unele din ele cu alte componente sau pot dimpotriva, incropi mixuri extrem de slabe valoric, ieftine, a caror singura calitate este capacitatea foarte buna de rulare. Unele pot fi usor identificate din cauza dozei mari de colorant folosita, cu care incearca sa “cumpere” clientii. De aceea va recomand sa evitati mixurile sau boiliesurile care coloreaza intens si imediat apa. Pestii nu au cum sa fie atrasi de dozele mari de coloranti chimici.
Astept sa-mi comunicati rezultatele si nu evitati sa va impartasiti experientele, cu prietenii pe forum. Astfel invatam cu totii, de multe ori chiar din greseli. Spor la treaba si inspiratie! (va urma)
